Cauzele schismei
În anul 1977, Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România a intrat în contact cu Biserica Ortodoxă de Stil vechi a Greciei. Astfel, preotul român Vasile Pătrăcescu a vizitat Mănăstirea Sf. Ciprian şi Justina, care se afla sub omoforul Sinodului condus de arhiepiscopul Auxentios. În acelaşi an, stareţul mănăstirii sus-menţionate, arhimandritul Kiprian, a efectuat o vizită la Biserica Ortodoxă de stil vechi din România. La revenirea sa în Grecia, el a făcut un raport favorabil despre Biserica din România şi Biserica de stil vechi din Grecia a fost de acord să stabilească relaţii cu Biserica din România. Ca urmare, în 1979, episcopul Silvestru Onofrei a semnat declaraţia de intrare în comuniune euharistică cu sinodul condus de mitropolitul Kallistos de Corint, în timpul unei vizite în Grecia. Cu prilejul aceleiaşi vizite, a fost confirmată validitatea hirotoniilor episcopale din ierarhia română.
În anul 1983, mitropolitul Glicherie a devenit grav bolnav. Nu a fost numit nici un locum tenens, dar episcopul Silvestru a preluat conducerea Sf. Sinod, în calitate de cel mai vechi episcop.
În acelaşi an, mitropolitul Kallistos de Corint a părăsit sinodul bisericii din Grecia ca urmare a unor neînţelegeri de ordin ecleziologic, iar mitropolitul Antonios a devenit preşedintele Sinodului Kalistit. În anul 1984, Sinodul Kalistit s-a unit cu Sinodul mitropolitului Gherontios, dar mitropolitul Kiprianos de Oropos şi Fili a refuzat să accepte acest lucru şi a fondat un nou sinod împreună cu episcopul Giovanni de Sardinia. Datorită relaţiilor sale personale cu românii, mitropolitul Kiprianos i-a convins să rămână în comuniune cu aceştia şi astfel Biserica Ortodoxă de stil vechi din România a intrat în comuniune cu Sinodul Kiprianit. PS Cozma a protestat, fiind nemulţumit de intrarea în comuniune cu mitropolitul Kiprian de Oropos şi Fili, considerându-l eretic, deoarece era considerat modernist şi susţinea o ecleziologie "falsă". El susţinea păstrarea tradiţionalismului ortodox, refuzând orice element de modernitate.
În luna martie 1984, a avut loc un puternic incendiu la Mănăstirea Slătioara, focul izbucnind în paralel în 5-6 locuri. În chilii au fost găsit câteva sticle incendiare. Focul a mistuit câteva clădiri de bunuri materiale şi alimente. Episcopii Silvestru şi Demostene l-au acuzat pe episcopul Cozma că a pus deliberat focul şi că ar fi agent al Securităţii strecurat în mănăstire cu scopul de a o submina din interior.
Episcopul Cozma a intrat în conflict cu ceilalţi episcopi ai Bisericii de Stil Vechi, fiind acuzat de nenumărate fapte imorale şi contrare intereselor Bisericii, mai ales în ce priveşte recunoaşterea cultului şi bunul mers al mănăstirii. La rândul său, PS Cozma i-a acuzat pe cei doi episcopi că dau vina pe el pentru incendiu cu scopul de a-l alunga din mănăstire, deoarece el susţine o ecleziologie strictă şi nu doreşte intrarea în comuniune cu Sinodul Kiprianit "al Rezistenţei". Ca urmare a acuzaţiilor celor doi episcopi, PS Cozma a fost obligat de furia poporului să se retragă la casa părintească pe lângă Vatra Dornei. Nu i s-a permis să comunice nici cu mitropolitul Glicherie, care era îngrijit de ieromonahii Vlasie Mogârzan, Veniamin şi Mirea. Pr. Vlasie a fost ales ulterior ca stareţ al mănăstirii. Episcopul Cozma a scris preşedintelui comunist Nicolae Ceauşescu, cerându-i să ordone o investigaţie cu privire la incendiul de la Slătioara, dar autorităţile nu i-au răspuns şi nici nu au iniţiat vreo cercetare.
În perioada 1985-1989 a fost pus în suspendare de către Sinodul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România. Pentru a combate "erorile" Bisericii Ortodoxe de stil vechi din România, PS Cozma a fondat Comitetul Naţional pentru Mântuirea Bisericii ortodoxe Adevărate a României. În anul 1985, episcopul Cozma a trimis o scrisoare Sinodului Bisericii Ortodoxe de stil vechi din România în care spunea: "Dacă vreuna dintre cele 200 acuzaţii la adresa mea este dovedită a fi adevărată, vă rog să mă depuneţi din treaptă. Vreau să vorbesc cu părintele meu spiritual, mitropolitul!" Sinodul nu i-a răspuns. Organele de miliţie l-au anchetat şi apoi l-au plasat sub supraveghere în satul natal.
În anul 1985, IPS Glicherie a trecut la cele veşnice. Episcopul Cozma i-a scris noului mitropolit Silvestru, acuzându-l de schimbarea ecleziologiei bisericii, de sechestrarea mitropolitului Glicherie şi de neinformarea acestuia cu privire la schimbarea ecleziologiei. Noul mitropolit Silvestru nu i-a răspuns.
Între anii 1985-1989, episcopul Cozma s-a aflat izolat în satul natal, fiind supravegheat permanent de către miliţie.
Fondator al unei noi Biserici
PS Cozma a plecat în satul său natal (Neagra Şarului), înfiinţând Mănăstirea Dornelor şi căutând să se alăture unei alte jurisdicţii. Într-o scrisoare din 5/18 mai 1992, a anunţat că se separă de conducerea Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi a mitropolitului Vlasie Mogârzan. I-a acuzat pe ceilalţi episcopi (în special pe mitropolitul Vlasie) de legături cu fosta Securitate de izolare a IPS Glicherie şi de complot împotriva sa, prin răspândirea de afirmaţii răutăcioase la adresa persoanei sale. El a scris că refuză să recunoască biserica condusă de mitropolitul Vlasie, despre care a scris: '"Biserica Ortodoxă Adevărată în care am lucrat şi pe care am servit-o toată viaţa nu este aceasta. Totul s-a schimbat. Ei au introdus o nouă ecleziologie şi modernism. Eu continui să fiu episcop al aceleiaşi biserici ortodoxe adevărate pe care a înfiinţat-o părintele meu spiritual, mitropolitul Glicherie, nu al acestei noi "Biserici" pe care a creat-o acum Vlasie. Vlasie şi cei cu el sunt o ruşine pentru Ortodoxie!"
În anul 1995, episcopul Cozma a paralizat după un accident cerebral. Construcţia bisericii de la Mănăstirea Dornelor a fost stopată. În anul 1997, relicvele mitropolitului Glicherie au fost exhumate şi au fost găsite neputrezite, iar Sinodul condus de mitropolitul Vlasie l-a canonizat ca sfânt pe IPS Glicherie. Deşi era bolnav şi nu putea să meargă, episcopul Cozma a călătorit totuşi la Mănăstirea Slătioara pentru a venera relicvele părintelui său spiritual. PS Cozma a afirmat că mitropolitul Vlasie nu i-a permis să participe la canonizarea Sf. Glicherie de la Mănăstirea Slătioara, interzicânu-i să intre pe teritoriul mănăstirii.
În anul 1977, Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România a intrat în contact cu Biserica Ortodoxă de Stil vechi a Greciei. Astfel, preotul român Vasile Pătrăcescu a vizitat Mănăstirea Sf. Ciprian şi Justina, care se afla sub omoforul Sinodului condus de arhiepiscopul Auxentios. În acelaşi an, stareţul mănăstirii sus-menţionate, arhimandritul Kiprian, a efectuat o vizită la Biserica Ortodoxă de stil vechi din România. La revenirea sa în Grecia, el a făcut un raport favorabil despre Biserica din România şi Biserica de stil vechi din Grecia a fost de acord să stabilească relaţii cu Biserica din România. Ca urmare, în 1979, episcopul Silvestru Onofrei a semnat declaraţia de intrare în comuniune euharistică cu sinodul condus de mitropolitul Kallistos de Corint, în timpul unei vizite în Grecia. Cu prilejul aceleiaşi vizite, a fost confirmată validitatea hirotoniilor episcopale din ierarhia română.
În anul 1983, mitropolitul Glicherie a devenit grav bolnav. Nu a fost numit nici un locum tenens, dar episcopul Silvestru a preluat conducerea Sf. Sinod, în calitate de cel mai vechi episcop.
În acelaşi an, mitropolitul Kallistos de Corint a părăsit sinodul bisericii din Grecia ca urmare a unor neînţelegeri de ordin ecleziologic, iar mitropolitul Antonios a devenit preşedintele Sinodului Kalistit. În anul 1984, Sinodul Kalistit s-a unit cu Sinodul mitropolitului Gherontios, dar mitropolitul Kiprianos de Oropos şi Fili a refuzat să accepte acest lucru şi a fondat un nou sinod împreună cu episcopul Giovanni de Sardinia. Datorită relaţiilor sale personale cu românii, mitropolitul Kiprianos i-a convins să rămână în comuniune cu aceştia şi astfel Biserica Ortodoxă de stil vechi din România a intrat în comuniune cu Sinodul Kiprianit. PS Cozma a protestat, fiind nemulţumit de intrarea în comuniune cu mitropolitul Kiprian de Oropos şi Fili, considerându-l eretic, deoarece era considerat modernist şi susţinea o ecleziologie "falsă". El susţinea păstrarea tradiţionalismului ortodox, refuzând orice element de modernitate.
În luna martie 1984, a avut loc un puternic incendiu la Mănăstirea Slătioara, focul izbucnind în paralel în 5-6 locuri. În chilii au fost găsit câteva sticle incendiare. Focul a mistuit câteva clădiri de bunuri materiale şi alimente. Episcopii Silvestru şi Demostene l-au acuzat pe episcopul Cozma că a pus deliberat focul şi că ar fi agent al Securităţii strecurat în mănăstire cu scopul de a o submina din interior.
Episcopul Cozma a intrat în conflict cu ceilalţi episcopi ai Bisericii de Stil Vechi, fiind acuzat de nenumărate fapte imorale şi contrare intereselor Bisericii, mai ales în ce priveşte recunoaşterea cultului şi bunul mers al mănăstirii. La rândul său, PS Cozma i-a acuzat pe cei doi episcopi că dau vina pe el pentru incendiu cu scopul de a-l alunga din mănăstire, deoarece el susţine o ecleziologie strictă şi nu doreşte intrarea în comuniune cu Sinodul Kiprianit "al Rezistenţei". Ca urmare a acuzaţiilor celor doi episcopi, PS Cozma a fost obligat de furia poporului să se retragă la casa părintească pe lângă Vatra Dornei. Nu i s-a permis să comunice nici cu mitropolitul Glicherie, care era îngrijit de ieromonahii Vlasie Mogârzan, Veniamin şi Mirea. Pr. Vlasie a fost ales ulterior ca stareţ al mănăstirii. Episcopul Cozma a scris preşedintelui comunist Nicolae Ceauşescu, cerându-i să ordone o investigaţie cu privire la incendiul de la Slătioara, dar autorităţile nu i-au răspuns şi nici nu au iniţiat vreo cercetare.
În perioada 1985-1989 a fost pus în suspendare de către Sinodul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România. Pentru a combate "erorile" Bisericii Ortodoxe de stil vechi din România, PS Cozma a fondat Comitetul Naţional pentru Mântuirea Bisericii ortodoxe Adevărate a României. În anul 1985, episcopul Cozma a trimis o scrisoare Sinodului Bisericii Ortodoxe de stil vechi din România în care spunea: "Dacă vreuna dintre cele 200 acuzaţii la adresa mea este dovedită a fi adevărată, vă rog să mă depuneţi din treaptă. Vreau să vorbesc cu părintele meu spiritual, mitropolitul!" Sinodul nu i-a răspuns. Organele de miliţie l-au anchetat şi apoi l-au plasat sub supraveghere în satul natal.
În anul 1985, IPS Glicherie a trecut la cele veşnice. Episcopul Cozma i-a scris noului mitropolit Silvestru, acuzându-l de schimbarea ecleziologiei bisericii, de sechestrarea mitropolitului Glicherie şi de neinformarea acestuia cu privire la schimbarea ecleziologiei. Noul mitropolit Silvestru nu i-a răspuns.
Între anii 1985-1989, episcopul Cozma s-a aflat izolat în satul natal, fiind supravegheat permanent de către miliţie.
Fondator al unei noi Biserici
PS Cozma a plecat în satul său natal (Neagra Şarului), înfiinţând Mănăstirea Dornelor şi căutând să se alăture unei alte jurisdicţii. Într-o scrisoare din 5/18 mai 1992, a anunţat că se separă de conducerea Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi a mitropolitului Vlasie Mogârzan. I-a acuzat pe ceilalţi episcopi (în special pe mitropolitul Vlasie) de legături cu fosta Securitate de izolare a IPS Glicherie şi de complot împotriva sa, prin răspândirea de afirmaţii răutăcioase la adresa persoanei sale. El a scris că refuză să recunoască biserica condusă de mitropolitul Vlasie, despre care a scris: '"Biserica Ortodoxă Adevărată în care am lucrat şi pe care am servit-o toată viaţa nu este aceasta. Totul s-a schimbat. Ei au introdus o nouă ecleziologie şi modernism. Eu continui să fiu episcop al aceleiaşi biserici ortodoxe adevărate pe care a înfiinţat-o părintele meu spiritual, mitropolitul Glicherie, nu al acestei noi "Biserici" pe care a creat-o acum Vlasie. Vlasie şi cei cu el sunt o ruşine pentru Ortodoxie!"
În anul 1995, episcopul Cozma a paralizat după un accident cerebral. Construcţia bisericii de la Mănăstirea Dornelor a fost stopată. În anul 1997, relicvele mitropolitului Glicherie au fost exhumate şi au fost găsite neputrezite, iar Sinodul condus de mitropolitul Vlasie l-a canonizat ca sfânt pe IPS Glicherie. Deşi era bolnav şi nu putea să meargă, episcopul Cozma a călătorit totuşi la Mănăstirea Slătioara pentru a venera relicvele părintelui său spiritual. PS Cozma a afirmat că mitropolitul Vlasie nu i-a permis să participe la canonizarea Sf. Glicherie de la Mănăstirea Slătioara, interzicânu-i să intre pe teritoriul mănăstirii.
La data de 6/19 august 2000, PS Cozma a scris o Declaraţie prin care a anunţat că s-a despărţit de Biserica condusă de mitropolitul Vlasie, în special din cauza aderării acesteia la Biserica considerată eretică a mitropolitului Kiprian. A anunţat crearea unei "Biserici Ortodoxe Tradiţionale din România", fidelă calendarului iulian şi continuatoare a Bisericii IPS Glicherie, denunţând ecumenismul şi folosirea calendarului gregorian ca erezii. A cerut aderarea la Biserica Ortodoxă Tradiţională a Greciei, condusă de arhiepiscopul Andrei, cunoscută sub denumirea de Sinodul Mateit. La acea dată, el avea câteva sute de adepţi.
După efectuarea cererii către Sf. Sinod al Adevăratei Biserici Ortodoxe a Greciei condusă de către mitropolitul Kallinikos Haniotis de Fthiotida (1995-2004), la data de 25 mai 2001 la Atena, PS Cozma a fost acceptat ca Mitropolit retras al Moldovei şi Locum Tenens de Bucureşti şi al întregii Românii, deoarece era paralizat după un accident cerebral. Ca Exarh al României, a fost desemnat mitropolitul grec Christoforos Angelopoulos de Messogea şi al Insulelor.
Episcopul Cozma Lostun a trecut la cele veşnice la 17 februarie/2 martie 2002, fiind înmormântat lângă zidul bisericii de la Mănăstirea din Şaru Dornei.
Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Cozma_Lostun
0 Responses to Despre schisma din "BOSV" produsa în 1985...